Dezvoltarea inteligentă nu este un lux, ci o cerință obligatorie pentru garantarea rezilienței.

Toate organizațiile vorbeau acum câțiva ani despre ”intrarea în online”, în contextul pandemiei COVID-19, adică fac eforturi pentru trecerea muncii din spațiul fizic în spațiul digital, fie el standard, augmentat sau virtual.

Înțeleg această febrilitate, impulsionată de necesitatea asigurării continuității activităților publice, private, civice și educaționale. Aceste soluții trebuiau însă gândite și implementate mai demult, dacă tot am discutat intensiv despre reziliență în urma furtunilor ultimilor ani, adică despre acea capacitate a organizațiilor de a-și reveni rapid din situațiile critice. Asigurarea rezilienței unei comunități trebuie să trateze în egală măsură caracterul epidemiologic, climatic, economic, social, tehnologic, teritorial, administrativ, politic și ecologic, pentru că toate aceste planuri existențiale sunt – că vrem, că nu vrem – corelate și se influențează reciproc, mai ales în această eră a globalizării. Și asta, mai ales dacă privim în față riscurile majore cu care se confruntă deja umanitatea: lipsa resurselor, crize economice, exoduri, schimbările climatice, cataclisme ce se produc regulat (confirmate științific), conflicte armate, tehnologie scăpată de sub control și altele.

În cazul de față, cei nepregătiți vor încropi sau achiziționa soluții digitale / inteligente ”ad-hoc” sau ”de cârpeală”, nicidecum nu vor implementa sisteme optime integrate, care ar necesita timp și expertiză pentru întreprinderea a unei analize atente asupra sistemelor existente, a celor necesare în viitor și a posibilităților de compatibilizare a acestora, adică să aplice o inginerie a cerințelor profesionistă (notă: ingineria cerințelor este o disciplină recunoscută).

Bineînțeles, o abordare și mai înțeleaptă ar fi să pornească de la o includere matură a conceptelor dezvoltării inteligente în strategiile de dezvoltare, fie ele publice și private. Acest fapt deoarece transformarea tehnologică și a paradigmelor e necesar a fi realizată în mod profesionist și multidisciplinar, implicând administratori publici, ingineri, sociologi și psihologi (fiind vorba de apariția unor noi comportamente și pericole), ecologi, avocați ș.a.m.d., aceasta trebuind să fie pregătită temeinic și proiectată în etape pe următorii 10-20 de ani. O astfel de abordare ar implica nu numai aplicații software, ci și alte sisteme inteligente complexe care ar ajuta la bunul mers al activităților locale: drone (ex. pentru monitorizare la distanță, acces versatil în zone limitative, transport, intervenții în spații toxice / periculoase), roboți sociali (ex. în spitale), ceasuri turistice/sociale inteligente (ex. cu funcție ”găsește-mă, m-am pierdut”), platforme blockchain (ex. pentru asigurarea încrederii fără a fi necesară prezența fizică), mecanisme crow sourcing (ex. pentru colectarea facilă sau urgentă a sumelor de bani și a informațiilor necesitate de anumite situații), Internet of Things (ex. pentru acționarea și controlarea la distanță a obiectelor fizice), servicii Cloud (ex. pentru ca utilizatorii să nu aibă nevoie de computere personale puternice și a putea plăti exact pentru cota de folosire), vehicule autonome (fără șofer), rețele de senzori și actuatoare ș.a.

Totuși e bine și acum, în ceasul al 12-lea, ca organizațiile publice și private să înceapă demersurile pentru definirea unor asemenea strategii și pentru implementarea acțiunilor necesare.

Un exemplu de set de soluții pentru sectorul public este cel pe care l-am propus pentru dezvoltarea inteligentă a Timișoarei: www.idezvoltare.ro/program-pentru-dezvoltarea-timisoarei. Acesta cuprinde o multitudine de instrumente care pot susține continuitatea activităților locale în condițiile limitării contactului fizic între actorii comunității: aplicație pentru depunerea și rezolvarea actelor online, platformă integrată pentru colaborarea interdepartamentală în interiorul administrației publice, aplicație pentru sondarea populației, aplicație pentru facilitarea economiei partajate (”sharing economy”), platformă pentru internaționalizarea afacerilor autohtone, aplicație multivalentă de mobilitate pentru telefon mobil, detecție automată a defecțiunilor și a citirii contoarelor în rețelele edilitare, irigare inteligentă automatizată a spațiilor verzi, platformă HoReCa pentru sincronizarea stimulatorie a cererii cu oferta, sisteme e-sănătate și tele-medicină, aplicație pentru monitorizarea în timp real a folosirii capacităților spitalicești, platforme e-învățare și e-educație, platforme e-cultură, aplicație dedicată asigurării la distanță a serviciilor pentru categoriile speciale de cetățeni și turiști (ex. persoane cu dizabilități sau în vârstă), aplicație modernă pentru distribuirea cunoașterii și a informațiilor către populație (ex. alerte și atenționări), facilități pentru auto-organizare și crowd sourcing ș.a.

În ceea ce privește companiile private, tot pentru aceleași rațiuni de limitare a întâlnirilor față în față, reducerea costurilor, eficientizarea activităților și creșterea performanțelor există deja pe piață și se folosesc:

Mai adaug că puține instituții publice din România s-au pregătit pentru astfel de situații limită precum cea generată de pandemia COVID-19, implementând – conștient sau inconștient – soluții care să reducă contactul direct între rezidenți. De exemplu:

  • primăria comunei Ciugud din județul Alba a implementat deja și dat în folosință un sistem e-învățare în școală;
  • primăria municipiul Timișoara, instituțiile subordonate și societățile din care consiliul local face parte facilitează online / electronic: sesizări cu geo-localizare, depunere și rezolvare a unor acte (prin aplicația mobilă ”Primăria Timișoara” – funcționează cu unele sincope), vizualizare patrimonială și plăți de taxe și impozite (aplicația ATLAS – cu tehnologie veche, dar funcțională) și plata parcării;
  • primăria municipiului Cluj-Napoca a introdus un sistem online de preluare și distribuire internă spre rezolvare a cererilor rezidenților (notă: sistemul se va transforma într-o hologramă, proiectul fiind deja demarat), precum și alte facilități online;

Dacă veți căuta pe internet astfel de soluții în administrațiile publice locale din România, din păcate nu veți găsi prea multe (exceptând sistemele de plată online).

Știu antreprenori autohtoni care au dezvoltat soluții inteligente / digitale ca cele amintite mai sus, dar care se confruntă cu probleme financiare acute din lipsă de contractare. Nu mai detaliez că există mulți furnizori redutabili de soluții dedicate pe piața internațională, deci ofertă este…

Așadar, sper să ne trezim și să știm ce e făcut în următoarele decenii, dacă vrem să întâmpinăm pregătiți provocările de toate felurile care se întrevăd.

PS: Mai jos găsiți un exemplu de sistem redutabil (IBM) pentru managementul situațiilor de urgență, implementat deja în mai multe orașe ale lumii. Este de la sine înțeles cât de mult ajută soluțiile inteligente integrate atunci când se produc evenimentele nedorite. Un astfel de sistem poate fi folosit cu succes și în cazul pandemiilor. E bine să conștientizăm acest lucru… și să influențăm / acționăm fiecare în sensul implementării acestuia în comunitățile noastre.